Ferneziul este un cartier al municipiului Baia Mare, ai cărui locuitori, în marea lor majoritate, au fost angajații S.C. ROMPLUMB S.A. și ai E.M. HERJA.
În trecut FIRIZA de JOS, FERNEZIUL de astăzi, era o comună la 2-3 km de Baia Mare, spre nord-est, așezată pe malul văii Firizei, sub muntele Igniş, într-o regiune minieră.
La sfârșitul secolului al XIX – lea comuna avea 414 case cu 1829 de locuitori. Minele de aici au fost exploatate din Evul Mediu timpuriu, dar exploatarea lor intensă este semnalată din secolul al XVI – lea. Localitatea şi-a schimbat des stăpânii, iar după Pacea de la Satu Mare (1711) a intrat definitiv în proprietatea vistieriei regale. În acel timp poseda una din cele mai mari topitorii din Transilvania. Aici s-au prelucrat minereurile din minele din Baia Sprie, Dealul Crucii, Valea Roșie si de la minele particulare din bazinul minier băimărean. Deci, cartierul Ferneziu poate fi socotit cea mai veche vatră muncitorească a orașului Baia Mare.
În jurul anului 1900 Ferneziul cunoaște, primul în bazinul băimărean, cea mai însemnată cucerire a tehnicii începutului de veac – becul electric – care desigur n-a fost introdus în casele topitorilor. De această dezvoltare a industriei, a economiei, a relațiilor capitaliste se leagă începuturile și dezvoltarea școlii din Ferneziu. Înființarea acestei școli este în strânsă legătură cu existența şi dezvoltarea Topitoriei din Ferneziu de Jos care a fost denumită ulterior Uzina Chimico – Metalurgică “1 Mai” – Ferneziu, respectiv S.C. Romplumb S.A. Topitoria a funcționat pentru prima dată la Firiza de Sus. Mai târziu a fost transportată pe Lunci (pe locul unde a funcționat mai apoi un magazin alimentar), cu scopul de a ușura transportul de minereu.
În această perioadă a luat ființă biserica romano – catolică de pe LUNCI și școala care a funcționat atunci lângă actuala clopotniță a bisericii. Aceasta a fost cea mai veche școală a Ferneziului.
Din cauza transportului de minereu uzina a fost mutată pe locul actual în 1844. În perioada 1850-1860 s-a construit o biserică lângă uzină şi pe lângă ea o școală care era școală de stat. A fost înființată în anul 1879 și avea 3 săli de clasă. Un document din anul 1829 menționează și existența unei școli confesionale care a funcționat lângă biserica greco-catolică, denumită “Școala sistematică”, având ca director pe Drăguş Moisei. Tot aici este menționat ca număr de locuitori un număr de 562 greco-catolici, iar limba era “Valachia Ruthenica” ceea ce înseamnă că în numărul respectiv intrau și ruteni. În lucrarea “Schematismul clerului Greco-catolic din diecesa Munkaciului” din 1841 – referitor la Ferneziu de Jos – găsim alte date privind existența acelei școli sistematice în limba română, având ca și cantor docent, adică învățător pe Constantin Sabo, iar numărul locuitorilor a crescut la 624.
În 1918 școala confesională se unește cu școala de stat și începând cu anul școlar 1919 – 1920 funcționează ca școală de stat în limba română. Inițial școala funcționa în clădirea unde ulterior s-a amenajat clubul uzinei, iar în 1921 s-a construit o clădire nouă pentru școală. Apoi aici și-a găsit loc cabinetul pentru protecția muncii. În anul 1953 spațiul de școlarizare s-a mărit cu localul nou construit pe strada Gutinului (Școala de pe deal) cu 4 săli de clasă, cancelarie, local care nu mai funcționează în prezent.
În 1957, în urma înțelegerii între conducerea uzinei și Inspectoratul Școlar din județul Satu Mare, localul de școală din incinta uzinei a fost cedat acesteia. Uzina a oferit în schimb un alt local pentru școală, o clădire ce aparținea uzinei și care se găsea la bifurcarea străzii Barajului cu drumul vechi ce trecea prin uzină, clădire care ulterior a fost demolată.Trebuie precizat însă faptul că școlile din Ferneziu la începutul secolului, erau modeste și numărul elevilor era redus. Într-un act din 1856 se amintește despre înființarea, pe lângă fiecare școală, a unor grădini de pomi model, iar învățătorul arată în actul respectiv că “va căuta să deprindă pe copii în pomărit, precum și legumicultură”. Astfel, pe lângă religie, în școală erau introduse ca materii de studiu: gramatica, cetirea, aritmetica, scrierea frumoasă și dictată, precum și economie, pomărie sau stupărie (Arhivele Statului – fondul citat dosar 7 / 1868). De remarcat este şi faptul că o serie de nume de elevi trecute în actele de clasificare se mențin până astăzi în Ferneziu, ceea ce demonstrează continuitatea populației de aici. Putem exemplifica în acest sens câteva nume care au persistat de atunci până în prezent: Petrariu, Conţiu, Cherecheş, Mesaroşu, Mihalca, Maroşanu, Avramu, Buie şi altele.
În 1960 a intrat în funcțiune noul local de școală sub denumirea de Liceul Teoretic Nr. 2, care pe lângă clasele liceale a cuprins şi clasele gimnaziale care funcționaseră până atunci în diferite locații. Această școală s-a menținut cu clasele liceale până în anul 1975, an în care s-a transformat în Liceul Metalurgic și s-a transferat într-o clădire nouă, construită special.
În localul din strada Arenei Nr. 1 au rămas clasele I – VIII – învățământ primar și gimnazial – acestea funcționând și în prezent. În perioada 1975 – 1980 au mai funcționat aici și clasele IX – X – treapta I de liceu – clase afiliate Liceului Industrial Nr.1. Între anii 1980 – 2000 școala este cunoscută sub denumirea “Școala cu clasele I – VIII Nr. 16”, începând cu 1 iunie 2000 devine Școala cu clasele I – VIII “NICOLAE BĂLCESCU”.
Din anul 2012 în cadrul școlii funcționează 3 grupe de grădiniță cu program normal, grădinița care a funcționat în fosta Grădiniță nr. 19 de pe strada Uzinei.
Din septembrie 2025, Școala Gimnazială “NICOLAE BĂLCESCU” are ca structuri Școala gimnazială Mihail Sadoveanu Baia Mare, Grădinița nr. 24 Baia Mare și Școala nr. 13 Firiza.
Cu toate problemele economice și sociale ale cartierului (multă vreme – mediu poluat, venituri mici realizate pe membru de familie, sau chiar inexistente, majoritatea elevilor aparțin grupurilor dezavantajate), mai există resurse umane responsabile (elevi, părinți, cadre didactice, parteneri locali), interesate și motivate să se implice în demersul educațional care să contribuie la asigurarea progresului școlar, a calității în educație, la transformarea unității într-o ŞCOALĂ INCLUZIVĂ de tip european.